Capitolul 20

Suddenly, I’m the bad guy?

BPOV

Nu mai erau decat 2 zile pana sa ne intoarcem la New York.Eram prinsa la mijloc,intre a sta aici,in Florida,cu copilul meu,si caldura,si pace si intre  a astepta sa ma intorc in forfota New York-ului,la librarie,la propria viata.

Nu aveam de ales, stiam. Trebuia sa ma intorc cu toti ceilalti,dar cel putin il aveam pe Edward cu mine.Daca nu ar fi fost din cauzacomfortului probabil as fi implorat-o pe mama sau Charlie sa ma lase sa ma mut cu unul dintre ei.Stiam ca viata pe cont propriu va fi mult mai grea decat traind cu parinti mei,dar….nu m-am asteptat niciodata sa fie atat de greu.

“Un banut pentru gandurile tale?” Rose m-a intrebat stand langa mine pe nisip,cu ochii pe valuri.Edward si Emmett  au luat-o pe Adele sa caute scoici mai jos de plaja,asa ca eram singure pentru moment.Uitandu-ma la ea,am realizat cat de mult am crescut ambele.Rose era cu doi ani mai mare decat mine,si ma stia inca de la nastere.De asta am primit titlul de cea mai buna prietena de la Alice(nu ca as spune ca nu poti avea mai mult decat una)ci doar ca Rose merita mai mult,mult mai mult de atat.Ea nu era cea mai buna prietena a mea.Ea era sora mea.

Cu toate acestea…ea era unul dintre oamenii cu care încă aveam o mică problemă să vorbesc ,chiar daca ea nu ar spune niciodata nimic despre asta,stiu cat de dureros e pt ea.Asa ca in schimb sa deschid gura sa vorbesc am luat carnetelul de langa mine si mi-am scos stiloul.

„Ma gandesc la faptul ca  nu vreau sa o parasesc pe Adele…si cum viata este mult mai grea decat ne-ar fi spus cineva.”Scriam in timp ce ea imi citea peste umar.Rose a ras,si si-a pus barbia pe umarul meu.

„Amin pentru asta.” A incuviintat.Nici eu nu vreau sa imi las nepotica aici.Dar…stii,nu e ca si cum ati putea  sta impreuna in apartamentul tau,abea poti sta tu acolo!M-a tachinat.Am simtit ca si cand am fost lovita in frunte.Nu imi venea sa cred ca eu si Edward uitasem sa spunem lumii ca m-am mutat.

„Oh…despre asta.Ei bine, vezi tu…Edward m-a intrebat daca vreau sa ma mut cu el…si eu i-am spus da.Am scris.A fost liniste pentru aproximativ un minut,singurul sunet era cel al valurilor care care se spargeau in fata noastra.Apoi un tipat ascutit  venind de la Rose,si m-a atacat imbratisandu-ma cu toata puterea ei.Am vazut de la distatanta formele lui Edward si Emmet pentru a ma asigura ca sunt bine inainte de-a o urma pe Adele mai departe in jos de plaja.

„Micuta mea Bella,a crescut cu adevarat!” Rose a spus ,pretizand ca se ineaca in timp ce ma tragea in pozitia de sezut si ajutandu-ma sa imi scot nisipul din par.Am clipit din ochii la ea dar ea radea.

„Ma intreb cum va reactiona Emmett…”a spus Rose meditativ atigandu-si barbia cu degetul indicator..

„Rau,probabil.”I-am spus dupa o clipa privind fix oceanul.Mi-as fi dorit sa fi fost un pic mai cald,astfel incat apa sa fi fost un pic mai cald si sa fii putut inota. Rose radea.

„Da,probabil.Uite un sfat. Spune-i atunci când el este la telefon cu cineva, în acest fel el nu poate arunca în aer … cel putin nu imediat…” Am râs, ştiind că aceasta a fost, probabil, un sfat bun.

„Si in legatura cu Adele,poate puteti sa o luati cu voi.Lucrurile se schimba daca tu vei muta cu Edward.El are o multime de camere pt ea,si el o iubeste ca si cum ar fi propria sa fiica.Ea a sugerat uitandu-se plina de speranta.Stiu ca iubea sa o aibe pe Adele in jurul ei la fel cat de mult Emmett o facea,chiar daca ea era mai rezervata in fericirea ei.Am asteptat un minut pana sa raspund. Era ciudat, atunci când am încercam să vorbesc altcineva  decât micul  cerc de oameni cu care eram  într-adevăr, cu adevărat confortabil cu, ea părea să dureze mai mult pentru limba mea să-şi amintească cum să pronunţaţi cuvintele am fost încercarea de a obţine o să spun.

„Dar eu nici macar nu stiu cum sa voi putea sa ma descurc sa platesc jumatate de chirie.Nu imi permit sa am grija si de Adele…slujba mea nu se plateste atat de bine.Si…ce fac daca ceva se intampla intre Edward si mine?Ce se intampla daca ne despartim si trebuie sa o trimit inapoi aici?Nu stiu daca pot sa fac asta Rose.” Am spus linistita,scormonind in nisip cu degetele de la picioare.Taietura era inca bandajata,asa ca nisipul nu ajungea nicaieri in apropierea sa.Cusaturile trebuia sa le scot cand ajungeam la New York. Era un acces de frustrare venind din partea lui Rose, apoi m-a lovit in spatele capului.

„Au,ce dracu? Frecand locul cu blandete…

“Cand o sa iti intre in cap,ca Edward te iubeste! Te iubeste cu adevarat!Nu vezi cum se uita la tine?Ar muri pt tine!Daca nu faci ceva incredibil de stupid,el nu te va parasi,si eu nu am de gand sa te lass a iti distrugi viata,din nou!”Cand a terminat ,doar am ramas cu gura deschisa …Probabil aratam ca o idioata,dar nu m-am putut abtine.

“Ei bine,eu as fi spus-o intr-un mod mai bland,dar…”a spus o voce de catifea din spatele meu.M-am rasucit si Edward a ras,si s-a asezat langa mine in timp ce Adele dansa peste amintindu-mi un pic de Alice,punandu-mi un pumn de coji in poala.

“Vezi,mami?Pentru tine.” A spus fericita,punandu-se pe neasteptate in nisp in fata mea.M-am surprins zambind in timp ce cerneam prin ele.

„Sunt minunate.Multumesc,iubire.I-am spus zambind examinand fiecare parte si zambindu-i,exact reactia pe care o astepta.S-a ridicat din nou si a inceput sa se plimbe.Nimeni nu a inceput sa mearga dupa ea,pentru ca nu ne gandeam ca se va indeparta.S-a intors si s-a uitat la noi toti cand era la cativa metri indepartare si atunci inainte ca unul dintre noi  sa se intinda si sa o prinda a tasnit catre valuri.Rose si  cu mine am tipat la ea sa se intoarca, si m-am ridicat in picioare mult mai rapid decat m-as fi ridicat in circumstante normale si fugind sa o prind, Edward nu era departe in spatele meu.In timp ce fugea ,s-a intors si a vazut ca o urmaream si a tipat impingandu-si micutele picioare si mai repede.Am fost aproape de a o prinde…cand s-a impiedicat si a cazut intr-un val de apa care venea din sens opus,dandu-ma si pe mine jos cu ea.Eu tuseam si vorbeam in graba in timp ce ea se ineca cu apa sarata.Am ridicat-o si am lovit-o pe spate usor ca sa ii ajut  plamanii sa respire.

„Adele Evangeline Swan! Sa nu mai faci asta nicioadata!” I-am spus cu asprime,am intors-o ca sa imi vada fata si sa stie ca vorbesc serios.Buza inferioara ii tremura,si urmatorul lucru pe care l-a facut a fost sa inceapa sa planga.Rose a luat-o de la mine,cand un alt val a venit peste mine facandu-ma sa ma inec iar.Edward randea in timp ce ma ridica in sus.

„Oh,saracuta mea copila…Uite,vom merge sa te schimbam,nu iti face griji.Da,stiu,stiu.”Rose ii soptea in timp ce Adele plangea,lundu-si lucrurile cu o mana, apoi rapid incepuse sa mearga spre casa.

„Dintr-o data  eu sunt tipul rau?” Am intrebat,dintii clantanindu-mi  si corpul imi tremura de la apa rece care era inmuita in hainele mele.Piciorul m-a intepat brusc din cauza ca absorbise apa sarata.Emmett a infasurat un prosop in jurul umerilor mei inainte a de a fugi pentru a o prinde pe Rose.

„Eh,stii cum e Rosalie.A spus Edward,ajutandu-ma sa merg.Picior idiot!

Se facea tarziu,Adele era in pat,Renne si Phil erau in pat,Rose si Emmett inca nu ajunsese acasa de la intalnirea lor,and Edward si eu ne uitam la un film,in camera noastra temporara.

„Iti iubesc parul.”Edward mi-a soptit in par. „Miroase atat de bine.”Bine,ma uitam la film,se pare ca Edward deja vazuse Happy Gilmore de prea multe ori ca sa mai fie interesat.M-am prefacut suparata in timp ce am luat telecomanda si am stins televizorul.

„Esti norocos ca s-a terminat,altfel as fi foarte suparata pe tine.” Am spus,scotandu-mi limba afara la el.

„Nu cred ca ai putea fi suparata pe mine.” A spus el cu zambetul meu favorit pe fata.Mi-am permis un mic zambet,apoi mi-am luat cartea si am inceput sa o citesc,ignorandu-l pe Edward complet.Se numea „Time of the Eagle” de Sherryl Jordan .Eram pe la jumatate.Era destul de buna.

„Bella.” A spus incercand sa imi atraga atentia.Citeam in continuare.Ei bine,ma holbam la pagina si prefacandu-ma ca citesc.

„Bella…” a spus el tragand afara un sunet si transformandu-l intr-un vaiet.Nu m-am uitat la el.El a fost linistit timp de un minut apoi a inceput sa se joace cu degetele in parul meu.Mi-a muscat buza si ma uitam la carte chiar daca vroiam sa il lovesc.Imi luase mult timp sa imi perii parul.El a expirat intr-un sforait evident nemultumit ca nu ii acordam atentie.M-am luptat sa ma abtin sa zambesc.Asta era amuzant.El s-a aplecat saratundu-mi maxilarul,apoi buzele.

Cum se presupunea ca pot ignora asta?

Am scapat cartea si l-am sarutat si eu,plimbandu-mi degetele in parul lui.Era atent si bland ca intodeauna.Apoi,surprinzandu-ma,si-a mutat mana de la spatele meu la  tivul camasi mele,degetul mare alunecandu-i  si mangaindu-mi piele din jurul buricului.

Si dintr-o data, simteam alte maini,alte buze,alt par.

EPOV

Refuzam sa arat starea mea de nervozitate.Adevarat,aveam un motiv bun sa fiu nervos,din moment ce testam limitele pe care Bella le stabilise acum cateva luni,dar nu vroiam sa arat ca sunt nervos.

Atunci ea ingheta,corpul  ei intepeni,si am stiut ca facusem o greseala.Mi-am mutat mana repede in timp ce ea se departa,pentru o gura de aer.Si-a desprins degetele din parul meu si s-a rezemat cu spatele de perete,ochii inchisi,inca respirand greu.

“Imi pare rau.”am spus,certandu-ma singur in mintea mea.A fost tacuta o perioada care parca a parut ore nu minute.

“Ma urasc” sopti ea.Era asa de liniste ca urechile mele abia au auzit cuvintele,si probabil nu ar fi trebuit sa le aud,dar,le auzisem.

“Bella!” am spus eu,ingrozit.Ochii ei palpitau deschisi  si au confirmat ca nu trebuia  sa fi auzit asta.

“Bella…” am spus din nou,intr-un ton mai usor,mai gentil.”Bella,de ce?” ma socase,si ma speriase.Era destul de rezonabil pentru ea sa urasca o gramada de lucruri din viata ei,dar ….pe ea?

“Pentru ca sunt slaba.Sunt slaba,sunt murdara,sunt simpla,sunt neindemanatica,si sunt minunata in a rani oameni.” Spuse ea cu o voce mizerabila,punand bratele in jurul corpului.Dezbateam cu mine pentru un moment,dupa care m-am mutat in asa fel incat sa ma rezem de perete langa ea…cand nu a dat inapoi,am pus cu grija mana mea in jurul ei si am sarutat-o pe frunte,sperand ca aceasta era un un lucru acceptabil pentru acest moment.

“Nu pot sa fiu de acord cu asta.Esti cea mai puternica fata pe care am intalnit-o vreodata si asta,si asta o include pe ESME.Uite cat de departe ai ajuns in doar cateva zile.Asta mie mi se pare destul de incredibil.” I-am spus ei,uitandu- ma  in jos la ea in timp ce ea privea inainte.Nu a zis nimic,asa ca am continuat.

“ In mod sigur nu esti simpla.Bella,esti frumoasa,cea mai frumoasa persoana pe care am vazut-o vreodata.” Ea lua in derandere.

“Edward,tu trebuie sa spui asta,ca un bun iubit ce esti.” Spuse ea.Era adevarat…dar eram si sincer de asemenea.

“Nu mint.As putea arata o poza la 5 oameni la nimereala si toti mi-ar spune ca esti superba.”A zambit,doar putin la ce spusesem.”Esti de asemenea si cea mai neindemanatica persoana care am vazut-o.Dar,iubesc asta la tine.Este unu din lucrurile care te fac pe tine ce esti.Plus,iubesc  sa te prind cand cazi.”A zambit mai mult acum,ce ma facut si pe mine sa zambesc mai luminat.

“Sunt de accord… ai un talent de a enerva  oamenii.Dar,pot sa traiesc cu asta.Stiu ca nu faci asta in mod constient…”Ea ofta ,si se incrunta..Acum cea mai rea dintre ele.

Si nu esti murdara,nicidecum.Nu a fost vina ta ce ti-a facut tie mizerabilul ala.” Am oftat,trecand mana prin parul meu in timp ce incercam sa imi dau seama cum sa imi explic gandurile…Bella se relaxase,lasand capul sa se odihneasca de mine.M-am uitat jos catre ea pentru un minut mai lung,dorindu-mi sa pot sterge ce I se intamplase ei.

“Felul in care privesc eu,” Of, asta urma sa fie stanjenitor.”Felul in care privesc eu,tu nu ai pierdut nimic.Virginitatea… nu cred ca e ceva ce o persoana poate sa ia de la alta.Trebuie sa fie daruita.” Am oftat.”A avut vreun sens ce am zis vreun pic?” am intrebat-o pe ea si pe mine de asemenea.Ea isi musca buza,uitanduse la un spot din perete.Intr-un final,a vorbit.

“Nu sunt sigura.Trebuie sa ma mai gandesc putin.” Spuse ea incetisor.Am clatiant din cap.

“Cand vei reusi sa iti dai seama,sa imi spui si mie,de acord?”

“Da.”Amandoi eram tacuti.

“Esti gata sa stingi luminile?” am intrebat eu,cascand usor.Bella a dat din cap,asa ca mi-am scos tricoul,ceva cu care Bella se obisnuise pana acum.Am simtit cum parca roseam putin in timp ce ea privea fix catre mine.Bine, nu se obisnuise complet inca.Am hotarat ca nu era un moment bun sa o tachinez cu asta,si m-am intins  sa sting lampa.Ea deja avea capul pe perna si incerca sa adoarma.M-am intins si eu,dar nu mi-am inchis ochii.

“Poti sa imi spui cu ce am gresit?” am intrebat eu,gandindu-ma inapoi la cand conversatia incepuse.EA ofta.

“Nu pot sa explic.Cred probabil pentru ca nu ma asteptam sa faci asta,si m-a surprins?” iesise ca o intrebare.M-am gandit un minut.Avea sens.Puteam sa evit asta pe viitor.

“Hey Bella?Pot sa te mai intreb ceva?”

“Intreaba.” Spuse ea,intorcandu-se cu fata catre mine.Aproape ca puteam sa ii vad trasaturile pe intuneric.

“Ce este, ce tot visezi noaptea?” avea cosmaruri deja de trei nopti continuu,daca mai avea unu si noaptea asta,ar fi fost al patrulea.Nu imi spusese ce era, de o nelinistea asa de mult incat se trezea plangand in fiecare noapte.

“Bella?”

“Nu sunt sigura ca vrei sa stii.” Raspunse ea  ezitant.

“Nu poate sa fie atat de rau.” Am soptit eu sarutand-o pe tampla.

“Mari ultimele cuvinte…” murmura ea  sub respiratie.

“Vreau sa stiu.” Am insistat.Am auzit-o oftand,foarte incet.

“In regula,mereu incepe bine…” se apleca inainte si a presat buzele ei cu ale mele,sarutandu-ma pentru un moment.

“Asa?” am intrebat,usor uimit, cand s-a departat.am simtit-o cand a clatinat din cap.

“Si pe urma …. Pe urma visul se schimba, si tu-tu te schimbi in Brandon,si tu…sau el continua sa ma impinga,din ce in ce mai departe” vocea ei se taiase,dar a continuat sa vorbeasca.”Si nu e nimic ce pot face,nimic din ce as putea spune nu ar face pe niciunu din voi care ar putea fi sa se opreasca.” Sopti ea.Nu plangea,desi daca ar fi plans nu era de invinuit.Mintea mea era ametita.Chiar ar crede vreodata ca asi putea  sa ma comport in acelasi fel ca Brandon? Speram sa nu.M-am intins si am cuprins-o in brate.

“Nu te-as rani niciodata,stii asta nu?” am intrebat-o,incercand sa nu arat cat din vis ma afectat prin voce.In cea mai mare parte,reusisem.

“Da.” A pus ea un moment mai tarziu,odihnindu-si capul pe umarul meu.Am sarutat-o pe frunte,in timp ce respiratie ei incepea sa incetineasca,si ochii sa I se inchida.Urma sa adoarma in cateva minute.

“Asa ca,nu e nici un motiv pentru care sa visezi despre asta.” Bella a dat din cap,adormita.

“Te iubesc.” I-am spus,dar dormea deja.Am zambit ascultand-o cum respire,dupa aceea i-am soptit la ureche.

“Viseaza vise placute in seara asta”

“Am ceva ce as vrea sa sugerez.” Am spus la cina seara urmatoare.Toti erau impreuna pentru ultima noastra noapte aici,asezati in jurul mesei  din sufragerie.Bella dormise bine noaptea de dinainte,spre fericirea mea.Nici un cosmar.Era fericita cand se trezise,si a spus ca a avut un vis frumos,dar nu a vrut sa spuna la nimeni despre ce era vorba.Cand cineva intreba,ea canta.

“Un vis este o dorinta pe care o face inima.”Ce m-a facut sa o intreb de nenumarate ori pe parcursul zilei,doar ca sa o aud cantand.Era ceva ce numai facuse niciodata,inca o reusita.

Toti se uitau catre mine,ca si cum erau luminile atintite catre mine.

“Ei bine…ma gandeam,ziua precedent,despre Adele.O iubesc,ca si cum ar fi fiica mea,si urmeaza sa ii duc dorul foarte mult.”Ea dormea pe canapea.Adormise in timp ce se uita la Monsters Inc, si nici unu din noi nu a avut inima sa o trezeasca.Putea sa manace mai tarziu,daca ii era foame.

“Si,stiu ca Bella ar face la fel.Asa ca,ma gandeam,din moment ce Bella se muta la mine,ce ar fi,imediat ce as fi aranjat totul,ea ar fi venit la New York sa locuiasca cu mine si cu Bella?”M-am uitat catre Bella,care statea langa mine.Parea surprinsa,si stiam ca probabil ar fi trebuit sa vorbesc cu ea inainte sa spun asta in fata intregii familii despre idea mea,dar era prea tarziu acum.Speram,sa nu fie prea suparata pe mine.

Rosalie doar statea acolo si zambea.Bella probabil ca ii spusese deja ca se muta cu mine,si Rose era destul de desteapta sa se gandeasca ca probabil voi intreba ceva de genul asta.Renee parea destul de bucuroasa despre asta,desi,parea putin trista la idea ca Adele nu ar mai fi stat cu ea.Phil…ceva ce am invatat despre Phill in aceste ultime zile era ca daca Renee era fericita,si el era fericit,desi stiam ca si el i-ar duce dorul lui Adele.

Emmett…era furios.S-a ridicat,aruncadu-mi priviri manioase,dar inainte sa poate face ceva,Rose s-a ridicat si l-a apucat de ureche,tragandu-l inapoi pe scaun.

“Tu si eu vom vorbi mai tarziu.” Ia spus ea lui,uitandu-se aspru.Emmett a clatinat din cap cu blandete,si eu a trebuit sa imi musc limba ca sa ma abtin sa nu rad.

“Ce parere ai,Bella?” am intrebat eu,uitandu-ma catrea ea.

“Da-mi putin timp sa ma gandesc…si o sa vorbim mai multe mai tarziu,de acord?” spuse ea cu o voce linistita.Pentru prima oara,nici expresia ei si nici ochii nu mi-a dat nici un indiciu la ce se gandea,sau macar o impresie.Nu imi placea asta.

“Bine.”am spus eu.Ce mai puteam sa spun?Ce mai puteam sa fac,inafara sa fiu de acord si sa astept raspunsul ei?

Hey fetelor…speram ca nu sunteti suparate pe noi si ca asteptarea nu a fost atat de mare incat sa renuntati la a mai citit ficul. Asteptam comentariile voastre in numar cat mai mare. Ficul devine din ce in ce mai frumos, cel putin noi asta credem.

Pentru ca astazi este ziua Biencutei (biencutza2010) si pentru ca ea este intotdeauna prima vrem sa-i uram un calduros „La multi ani!” si sa ii multumim ca este alaturi de noi. Sa fi sanatoasa si sa ai parte de tot ceea ce iti doresti.

O saptamana cat mai placuta…

kisses&hugs

Klauss33&Alexa